Cuvintele nu au putere...

Poetry I II III

Blue Leaves (I.V.Grossu) Fast, fast, faster I run Raising to the sky and tasting the dust Dark wings grow in my arms Cold freezing winds, clouds in rain cast High, high, higher I fly Feeling the stars burning-in my hands White clouds cover my eyes Blue endless leaves... falling, my hair Big Bang (I.V.Grossu) I know this photon very well... We met each other long ago, When all was just a single point And time was squeezed under its weight... *Mezzo Forte* An atom lost inside my eye From other astral faraway It's God who waits deep in my eye For God to meet again. 𝄾 𝄾 As of a candle born from night Your light has now come back Once more the time will petrify And we'll be far again... *Piano* And we'll be far again... Eu nu ma tem sa "nu strivesc corola de minuni a lumii" (Lucian Blaga) pentru ca, de fiecare data, din ea rasar alte si alte corole, intr-o exponentiala explozie. București 1980 (I.V.Grossu) *Allegretto* Ninge nesfârșit Peste blocuri triste Blocuri cenușii Blocuri comuniste Cad din infinit Fulgii argintii Fulgii de zăpadă Umbre cenușii Oamenii uimiți Ies la geam grăbiți Ies la geam să vadă În al iernii ger Fulgii argintii Fulgii de zăpadă Trepte către cer. Blocul X 2/III (I.V.Grossu) Camera rece si goala Peretii tai cruzi ma inchid Timpul se scurge prin tine Totul e searbad aici, Totul e vid. Suiera vantu-n camara Ochii tai tristi se inchid, Trist prin perete razbate De la vecini un cantec stupid... Camera rece si goala Jos ancorat in gunoaie Sus, luminator infinit, Un murmur se-aude pe scara Un zgomot nedeslusit Si picura apa la baie, Si umbre bizare se-ntind Vecinii se-aud chiuind Iar prin pereti ma-mpresoara Acelasi cantec stupid. "Nu e mare lucru sa stii, cel mai greu este sa iti imaginezi" (Anatol France). Trebuie insa sa iti imaginezi foarte mult pentru a putea sti... Big Bang (I.V.Grossu) Acest foton?... Mi-e cunoscut... Din depărtări întunecate, L-am întâlnit la început Când tot era un singur punct Strivit sub a sa greutate... *Mezzo Forte* Atom pierdut în ochiul meu Din altă stea îndepărtată, Pe Sine Însuși Dumnezeu În ochiul meu așteaptă... Precum o raz-ai revenit Lumină din adâncă noapte O clipă timpul s-a oprit Și-apoi vom fi din nou departe... *Piano* Și-apoi vom fi din nou departe... AI Ki Do - Ukemy (caderi)... o rotatie ametitoare, ca o betie in care timpul se dilata, o prabusire in neant, in linistea din acel timp in care erai doar informatie... totul impietreste pentru un moment, intr-un punct de imponderabilitate... apoi, brusc, miscarea revine in viteza, atunci cand bati solul, cu o vibratie care se propaga din mana catre intregul corp, ca o trezire, ca o resuscitare din nefiinta. Indoiala (I.V.Grossu) Imi iarta Doamne-aceasta indoiala Pe cap s-asez un culion de fier Si fiecarui gand, pedeapsa sa-i fac socoteala Nu vad cum m-ar putea apropia de cer. Caci sufletului ii e dat sa creasca Precum un fulger dintr-un punct de foc Iar infinita-i aripa cereasca Straina e de timp sau loc. As putea fi un simplu creier la borcan, traind intr-o iluzorie lume controlata de impulsuri electrice. Nu as putea spune atunci mai nimic despre adevar. Un lucru pare insa sigur... complexitatea adevarului din spatele iluziei trebuie sa fie cel putin la fel de mare ca iluzia insasi. Minus infinit, plus infinit (I.V.Grossu) Până-n adâncul de aici m-am ridicat... Din infinit, Din universul ne-ncolțit de stele, Din cerul fără răsărit, Curbat Sub ochiul frunții mele... Tu... stai sub câmp și m-aștepți, Undele gândului mângaie cerul, Aștrii semeți, În a nopții putere Florile ard în albastru, Trupul tău arde-n tăcere. Un fel de mai am un singur dor... (I.V.Grossu) Repede, repede, mai repede-alerg Cu aripi de cer și gust de pământ Nori... albi... fruntea mi-o șterg Frunze... căzute... ma coboară-n adânc. Nu mi-e de-ajuns să m-avânt Pe-a luminii leneș-aripă, Universul întreg îmi pare prea strâmt Al său timp îmi pare o clipă. Nu mi-e-ndeajuns de rece și crud Recele vânt al iernii polare, Iar muzica... nu o aud... Dati tare, vă rog, tot mai tare... O nobila amiba... carbon de calitate si... stramosi aminoacizi din baltile cele mai inalte. Dedicată copiilor victime ale războaielor, de oriunde și pentru orice... (I.V.Grossu) Tocmai acum, când lumea îți părea o jucărie Un suflet sterp mi te-a răpit, Copil plăpând. Ce gând nebun? Ce oarbă măreție, Ar putea pune în balanță Un univers întreg înfrânt?... Aveai atâta-ncredere în mine... Eu! Eu ți-am promis că totul o să fie bine... Acum, mi-a mai rămas o singură dorință, Un singur gând. Să te îmbrățișez și să-ți îngân un cânt Până ce tot se va fi liniștit, Până ce amândoi vom deveni pământ... Tiranii lumii-acesteia!... Eu vă deplâng... Străini de orice dor sau strălucire, Mumii în lume bântuind, Această ultim-a mea, simplă bucurie... N-o veți putea trăi nicicând. Inteligenta omeneasca (I.V.Grossu) Nu, nu il deplang pe Prometeu Pedeapsa lui imi pare mult prea mica. Sa-ndesi intreaga stralucirea-a unui zeu, Intr-o gandire de furnica. Si-acum furnica-nfumurata Cu inteligenta sceptrului pervers Intinde-aripa sa intunecata Peste intregul univers. In toat-aceasta neagra comedie O singura lumina rece, calauzitoare In acest vis desprins din oarba nebunie A vietii dulce binecuvantare... Moartea, Putem spera... inca, in ea. Intaia noapte de razboi (I.V.Grossu) Un gest marunt, Un semn am asteptat Cu-n zambet cald sa ma privesti Dar stiu acum, putin inseamna mult Si-ar fi-nsemnat Sa ma iubesti. Pe marginea prapastiei intunecate Un gol de neiubire-n infinit Copii cu flori insangerate Dezleaga legea jocului cumplit. Ma urmareste mutra voastra enervanta Tot ce vorbiti, dar nu ganditi Esenta de sub haina eleganta De derbedei nenorociti. O racheta a lovit un bloc de locuinte lasand in urma un imens crater... ........................................................................... Proiectul (I.V.Grossu) Cata obraznicie, Ce lipsa de respect! El sa-mi propuna mie... Sa imi propuna un proiect! O fi ideea buna? Probabil... ce sa zic? Dar eu sunt o vedeta Iar el e un nimic. .................................................. Inchide-acum batranul Lentila complicata I-e pleoapa ostenita Si mainile-i sunt reci Zambind... usor se-ncrunta Si sterge ocularul... "In lumea sa marunta, Ce strasnic parameci." Impresie (I.V.Grossu) Ganduri, simple ganduri Se inalta pustii In maretia lor Din Big-Bang Din vidul cuantic Din infinit Ca niste arbori Ca niste buruieni Ca niste ridichi Spre nicaieri Spre vidul cuantic Spre infinit Sau alt Big-Bang Improbabil (I.V.Grossu) Ti-aduc ofrand-acum Spre nesfarsit pustiu A templului meu fiecare molecula Ca-ntr-un tarziu Atom cu-atom, Celula cu celula Din fiecare colt indepartat de galaxie Ca intr-un joc Din entropie Pe toate sa le-asezi din nou la loc. Muzica (I.V.Grossu) Nu cred că moartea mă-nspăimântă. Probabil... e ceva firesc. Dar niciodată... Niciodată! Sub floare de cireș să nu m-așez Și niciodată... Niciodată! Chitara să n-o mai îmbrățișez... Nu știu dacă mă înspăimântă... Dar pare foarte nefiresc. Butterfly Effect (I.V.Grossu) Topită-ntreaga fire în al mierlei glas Albastru-nalt scufundă pomii-n floare Alene-un fluture gingaș Întinde-aripa-n razele de soare. Un nor firav pe cer se-arată Apoi un altul... tot mai mulți se-adună Urgii cumplite furia-și descarcă Seninul e acum furtună... Purtând cu grijă-n lume fiecare pas N-am clătinat vreo stâncă sau vreun gând Dar speriat, din ascunzișuri, când și când Tresare câte-un fluture gingaș. Chitara (I.V.Grossu) La minor - - - Re minor - - - Si diminuat - - La minor - - - Se vede tot din ce in ce in ceata E tot din ce in ce mai departat Suntem din nou acum doar noi Eu si chitara, doar noi doi, In sunet tot acum e preschimbat Si-mbratisarea lui ma-nalta. Invocatie (I.V.Grossu) Precum carbunele-n adanc Prin foc preschimba a sa fire Cristalizata-n fiece cuvant Durerea naste stralucire. Si ca o pasare ce spre abis Intinde-a ei aripa Din adancimi de necuprins Spre cer, tipatu-i se ridica. Din calcul de masinarii desprins La orizont, un univers intreg rasare E uimitor... de neatins Dar pana sa nu doare. Cuvintele nu au putere (I.V.Grossu) Daa stiu... cuvantul... Are-a lui putere... In dulce vers Cu muzica lui canta cerul In adancimea sa de nepatruns... Dar sa ating adancul de iubire Nascut din tainic univers... Nicicand cuvintele n-ar fi de-ajuns. Daa stiu... cuvantul... Are-a lui putere... S-aline negre ganduri Mahnirii sa-i aduca mangaiere... Dar sa opreasca vantul Ce-nalta negre valuri In marea-ntunecata de durere... Cuvintele nu au putere. ........................................................................... Cand eram copil aveam adesea un cosmar. Eram urmarit de soldati (nazisti). Probabil, filmele de la TV dintr-o lume recent zguduita de sangerosul razboi mondial, dar si povestirile familiei (refugiati)... In momentul in care ma prindeau si ridicau arma spre mine, ma trezeam. Ce bucurie, a fost doar un vis... Pentru unii copii aceasta este insa cruda realitate. Nu pot decat sa sper ca, la fel ca dintr-un somn adanc, se vor trezi si ei intr-o lume mai buna. "O fetita palestiniana in varsta de sase ani, data disparuta dupa ce masina familiei a fost atacata in Gaza, a fost gasita moarta... Hind Rajab a fost vazuta ultima data in masina cu care ea si familia ei incercau sa fuga din Gaza. Fetita era blocata in masina, inconjurata de rudele moarte..." Iisus (I.V.Grossu) O, cata bucurie! Esti Tu? Chiar Tu? Din cer ai coborat? Te asteptam de-o vesnicie Deci... nu ne-ai parasit Vorbeste-mi, de mult astept sa vii Am intrebari o mie Despre Pamant si astre, Despre Big-Bang si Univers, despre... Te rog, ridica ochii... De ce pari obosit? Si pe obraz... o pata? Umbrit Iti pare chipul... Si vad coroana inspinata, Pe-o frunte de copil? Credeam ca rana-i vindecata... As vrea sa-Ti sterg sudoarea Si sa-Ti alin durerea Caci fiecare fiinta lovita cu asprime E-un cui in talpa-Ti sfanta Nascuta din lumina... Un rece gand atunci, adanc m-a scuturat Desigur, timpul... gresit l-am cantarit, Caci ce spuneai e-adevarat "Acum si aici"... esti inca rastignit. Nelogica (I.V.Grossu) A fi sau a nu fi... Urmez chemarea Adanc de nepatruns sa il patrund Ce nu e de-nteles sa prinda sens. Caci n-ai putea sa spui ca este Si n-ai putea sa spui ca nu-i Si n-ai putea sa spui... Ca n-are sens Sau ca-i absurd... Afi sau a nu fi, Aceasta este... intreabarea? Echilibru (I.V.Grossu) Oare cum atomul Din universul de lumina Din electroni si alte cele Oare cum a evoluat? Ce iscusita mana, Ce legi si ce mistere Le-au legat? Nuuu, nu! Gresit ai intrebat Nu e o intamplare Nici haosul nu a lucrat, E locul lui acolo, el doar s-a asezat. Si tot asa archaea, amiba, chiar si omul Firesc ale lor parti s-au adunat... E-un simplu lucru dat. Rugaciunea unui ateu (I.V.Grossu) Tatal nostru care in ceruri si peste tot esti Sper sa existe regatul tau Caci de nebunia si puterea la care a ajuns cel rau Doar tu ai putea sa ne izbavesti. Fara gelozie (I.V.Grossu) Ma iarta, Doamne, am inteles... Ca un parinte, Tu... pe unii I-ai ales. Dar pentru mine, oamenii-s doar frati Si TOTI!... Imi sunt la fel de dragi. Simplu (I.V.Grossu) Azi cerul e-nalt Si Pamantul plat Si stelele cuie de-argint Pe cer Azi soarele-i vesnica stea Peste nori Si flori In pete se-ntind pe Pamant. Frumoasa ca o umbra pasea Din vis pe ape usor Siraguri de nor Porti pe-al tau san Si frunze albastre In par. ... (I.V.Grossu) O Doamne, iartă-mă, Te-am judecat, La Dresda, Hiroshima... Auschwitz, la Jabalya... Acolo unde-a fost durere... Te-am așteptat și m-am rugat. Credeam ca nu ne mai iubești Sau, poate... ne-ai uitat? Cuprins de-adâncă deznădejde Îți cer umil iertare... M-am îndepărtat. Dar știu acum... nu e adevărat Iubirea Ta e nesfârșită Si munții i-ar putea mișca, Din piept înalță vâlvătaia În foc semeț ce arde De la pământ la cer... Dar... n-ar putea urni UN deget! Când vraja-i minunată Închisă e-ntr-o inimă de fier... Și sclav nefericit al morții Iubirea însăși cade Când ochii fără lacrimi Mânia și-o descarcă. Fiului meu... (I.V.Grossu) Lucrez să-ți las ceva în urmă, într-o zi. Ceva ce de la mine vei găsi... Cel mai important... Cel mai important lucru pe care-l vei primi, E mic și ne-nsemnat, ca-ntr-o poveste de copii. O ladă mică, galbenă, urâtă, în care am ascuns... Ce-am crezut eu c-ar putea fi Cele mai mari bogății... Gânduri, o carte, niște ecuații... Câte-un raăpuns, Tristeți, muzică... bucurii... O port la piept în fiecare zi. Nu e un colier de preț, să știi... *tonul devine mai grav* Iar când acea clipă va veni, Când nori în șir s-or strânge între noi, Să o deschizi cu grijă, dar te rog... nu te opri, Timpu-i făcut să meargă înainte, nu-napoi. Și nu te teme, nu e o lume bună, nu-ți ascund, M-am ferit cândva să-ți spun. Dar tu, cu al tău trup, cu al tău gând, Să fii mereu mai drept, mereu mai bun, Să speri, să lupți... să lupți mereu... Așa cum fac... și eu Acum.

contact@blueleaves.ro Graphic Design: S.A. El-Shamali